Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 18 martie 2009

Mauritius- Prieteni si familie



Ca niste romani nestiutori in ale contractelor, nu am negociat si asigurarea transportului. Astfel ne trezeam ca la ora 10 seara cand ni se termina programul de munca, oricum mult prea lung, trebuia sa ne descurcam de transport. Taximetristii locali taxeaza dublu sau triplu strainii si nu prea vin la comanda telefonica. In tara in care la ora 18 apune soarele in orice anotimp, noaptea ei sunt “rara avis” si mai profitori decat romanii nostri.

Pana la urma ne-am inteles cu managementul sa fim dusi cu acelasi van cu care erau dusi toti ceilalti colegi. Cum acestia erau din toate colturile insulei, nu e de mirare ca faceam aproape in fiecare noapte turul insulei si ajungeam uneori foarte tarziu acasa, desi Quatre Bornes era doar la 5 km de Cyber City.

Eram zob de oboseala si nu ne mai gandeam decat la punch-ul de cocos sau de litchi inainte de culcare si la somn.


In timpul acestor "excursii" l-am cunoscut pe Paynee. Paynee este un mauritian de religie tamila care vorbea cu un accent pronuntat creol si pe care il intelegeam cu greu la inceput. Mai ales ca avea un debit verbal nemaivazut. Era soferul van-ului.

Ne povestea ce mai scrie la ziar, incerca mereu sa ne tina la curent cu ce se intimpla pe insula. Ne dadea sfaturi despre unde, ce si in ce fel sa facem, cum e bine sa vorbesti cu mauritienii si cum sa negociezi la piata. Un tip plin de idei, foarte curios despre Romania si teribil de prietenos.

Am inteles de la el cum gindeste omul locului si de ce stirea despre un bebelus care a fost abandonat intr-o pubela, zguduise, oripilase toata insula! In momentele alea eu ma gindeam la "stirile de la ora 5" din Romania ... In Mauritius, abandonul pruncilor e ceva de neconceput, familiile de rangul 1 si 2 numara chiar si o suta de suflete. Nimeni nu e abadonat.

Nuntile lor tin cateva zile si se perinda pe rand toate rudele pana la spita a 4-a- a 5-a. La chefurile lor prelungite tot week-end-ul pe plaja danseaza impreuna strabunicul stirb si cu stranepotul cu codite rasta. Ei se mandresc cu batranii lor si ii iau oriunde merg. Nu au chefuri pe generatii, ca la noi.

Paynee ne povestea despre sarbatorile tuturor religiilor ce erau "celebrate" (in functie de religie) deopotrva de musulmani, hindusi, tamili, catolici, budisti prin chefuri de vineri pana duminica cu numeroasa familie transportata in van-uri la plaja, cu cratiti imense de mancare, cu multe lazi de rom de trestie de zahar si vermut dulce pt femei, cu baxul de “pampers” pt cei mici.


Intr-o zi, Paynee si-a luat inima in dinti si ne-a invitat la ziua fiicei lui ce implinea un an. Fetita se numeste Alvina si v-am promis intr-o postare anterioara sa va vorbesc despre ea. Este acel copil care ridea de se prapadea cind ne auzea vorbind romaneste, care s-a imprietenit imediat cu noi, care in mod spontan "izbucnea in dans" atunci cind auzea ritmuri de sega, acel copil care atunci cind i se facea frica, nu plingea, ci adormea.


Daca as alege o poza care sa reprezinte Mauritius la orice tirg de turism din lume, as alege fotografia de mai jos pentru ca dincolo de plajele de vis, de nisipul alb si fin, de lagunele turcoaz si natura salbatica sau de pestii exotici, sunt oamenii.

Aceste poze reprezinta imagini ale copilariei fericite

Mauritius- Copilul fericitMauritius- Dragoste materna

Mauritius- Atractia pentru apa



Ne-am dus la petrecerea de aniversare a primului an de viata al Alvinei, nu fara strangere in suflet, pentru ca nu cunosteam pe nimeni, daramite ce si cum se va intimpla si cum vom fi priviti...

marți, 17 martie 2009

Revelion in Mauritius - La scaldat

Se facuse dimineata pe plaja din Grand Baie. M-as fi asteptat sa ies in patru labe din discoteca unde petrecusem Revelionul sau macar sa-mi fie somn strasnic. Nici pomeneala! Aveam chef de mers pe plaja sa vedem ce e cu rasaritul pe Oceanul Indian. N-am pierdut vremea de pomana si-am sarit in apa.Revelion Mauritius - 1 ianuarie
E ciudat sa te scalzi intr-o asemenea apa in prima dimineata a Noului An in loc sa fii pe o pirtie de ski, dirdiind de frig si bind vin fiert. Ma-ntreb si-acum care este, totusi, cea mai frumoasa imagine: aceea a muntelui acoperit de zapada sau marea calma, limpede si calda. Ce uneste, ca senzatie, cele doua experiente este linistea de dupa furtuna Marelui Chef al pamintenilor.
Revelion Mauritius - Grand Baie in dimineata de 1 ianuarie
Ne-am povestit cite-n luna si in stele si nu stiu de ce dialogul nostru avea loc in soapta. Erau soaptele impuse de linistea pamintului indragostit de valurile lenese de din lumile uitate, era linistea unei lumi parca parasita de oameni si de vietati.
Doar un crab zurliu zimbea ca un netot si-si incorda muschii la noi parca sa ne spuna sa mergem acasa ca sa ia el in stapinire plaja.Revelion Mauritius - Crab

Frunzele nu indrazneau sa se mai miste in vinticelul de dimineata pustie. Pietrele parca respirau si sforaiau dulce. Incremeniti erau oameni si locuri. Ma-ntreb cui i-ar fi dat mina sa faca ceva rau in locul ala si-n asa moment ca-n vis. In filmul asta pina si diavolii se duc sa se odihneasca.
Revelion Mauritius - Salbatic tot si neumblat

Revelion Mauritius - Ce sa fi fost in mintea lui Adi clujeanu'?


Revelion Mauritius - Si totusi cineva muncea

Ramine sa reincepem sa ne plimbam prin insula si tare mirat as fi de n-o sa va placa :)

sâmbătă, 14 martie 2009

Revelion in Mauritius - Sa-nceapa dansul!



Revelionul continua.
Ajunsi in Grand Baie, am intrat intr-unul dintre multele cluburi aflate la doi pasi de plaja si am baut... aaa, pardon!, am dansat pina in zori.
Pina in acel moment, ignorasem dansul traditional al Insulei Mauritius, numit SEGA. A fost ca o revelatie, ca un cadou.
Turistii care intra in contact cu acest dans, invatat la cursuri organizate de hotelurile de lux, ajung sa iubeasca starea de spirit creata. Este o muzica pasionala, vie, delicioasa si exuberanta. Pasii sint simpli, corpul se unduieste lasciv si provocator. Cuvintele creole care insotesc ritmul asta inconfundabil sint ca o apa limpede, suna altfel, par ar a fi fost plamadite din matase, insa ascund ceva de dintr-o pasiune salbatica, greu de regasit in Europa care e prea mult cizelata si mult prea teapana.
Ulterior, mi-a fost dat sa merg la petreceri unde am dansat sega cu mare placere. Asta spre amuzamentul mauritienilor care numai lipsiti de bunavointa nu sint :)).
Am putut privi altfel dansurile spontane ale tinerilor mauritieni de pe plajele publice, am stiut ca sega este un remediu anti-stress de luat in seama.
Imi doresc sa aflu si parerile voastre despre SEGA, dupa ce vizionati clipurile din postarea asta. Ce ziceti, organizam o petrecere sega? :))

marți, 10 martie 2009

Revelion in Mauritius

Am primit un telefon de la Ziad care ne intreba daca nu vrem sa petrecem revelionul impreuna cu el si niste prieteni de-ai lui. Am crezut ca e ca in Romania, ca ne stringem la cineva acasa, ca ne imbatam strasnic si ca dansam pina ni se dumica picioarele de oboseala.
Zis si facut, nu ne-am pregatit cu nimic, nu am vorbit de ce mincare si bautura sa aduca ala sau ala, n-am vorbit de ce muzica o s-avem, n-am aranjat nimic sa cumparam artificii, nimic, absolut nimic. Parea ca trebuia sa fie un revelion haotic.
In acelasi timp, ma mira foarte tare cvasi-inexistenta oamenilor pe la terase sau de pe strazile impodobite ale orasului.
Mauritius - Bar pe plajaMauritius - RevelionNe pomenim pe 31 decembrie seara cu Ziad si cu un prieten de-al lui, numit Lol care asteptau in fata casei in masina. Pe bancheta din spate mai era un tip subtirel care ne-a salutat respectuos cu accent de ardelean. S-a prezentat a fi Adi din Cluj. Venise pentru doua saptamini la invitatia lui Ziad ca sa petreaca sarbatorile de sfirsit de an. In mintea mea era gindul: "Bai, nenica, s-a mutat Clujul in Mauritius, sa vezi tu dracia dracu'!
Carevasazica, revelion in Mauritius fara nici o pregatire; o chestie alandala, hai-hui si fara noima.".
Plecam din Quatre Bornes catre Flic en Flac pe la orele 19, intuneric bezna, nu se-auzeau decit aspersoarele care udau cimpurile nesfirsite de trestie de zahar si de-odata, vad profilul unuia dintre muntii vulcanici ai insulei dincolo de care rasarise luna. Inmarmurisem de teama. De teama ca nu voi mai avea vreodata ocazia de a vedea ceva atit de splendid.
Se juca un pictor cu pensula pe cer, inlantuind razele lunii si insirind stelele pe o ata alburie de nori. Mut sa fi fost si ai mai fi amutit inca o data de atita frumusete. De emotie, nu am mai gasit aparatul foto si n-am facut nici o fotografie a acestui moment.
Era cald, batea o briza placuta ca o aripa de inger de dinspre ocean, am deschis geamurile masinii si-am tacut in cor. Se schimbau semnale cu o lume de pe alta lume, din locuri fara de pasi de om si mi se parea ca aud ninsoarea cum se asterne. In mintea mea ideea de sarbatoare reusita de sfirsit de an era asociata cu prezenta zapezii si probabil de-aia aveam aceeasi senzatie de bine.
Traiam un inceput de revelion ca un inceput de lume. Insula Mauritius ne daduse nemeritat de mult pina atunci; in noaptea aceea de revelion ne-a dat tot.
Mauritius- Revelion

Clipele de magie au termen de valabilitate extrem de mic. Am ajuns in Flic en Flac, am baut cite o pinacolada si cite-o bere pe o terasa pustie aflata chiar pe malul apei
Turistii straini erau la hotelurile lor de lux unde li se organizau petreceri nemaipomenite iar localnicii petreceau in familie asteptind miezul noptii ca sa alunge si sa fugareasca vechiul an cu focuri de artificii.
Ziad primeste un telefon din Quatre Bornes. Trebuia sa se intoarca acasa si sa lase nu stiu ce chei cuiva din familia lui. Daca plecam din Flic en Flac, acest revelion era compromis. Dar n-a fost sa fie asa. Pe drumul de intoarcere s-a facut miezul noptii in Mauritius. Cind am intrat in Quatre Bornes ziceai ca e razboiul din Liban. In viata mea nu am vazut atita risipa de artificii si nu am auzit atita zgomot. Parea ca se rupea orasul in doua. Imaginile explozive se derulau la milisecunda, cei care aruncau petarde pareau a fi zeci de mii de oameni si noroc ca am avut inspiratia sa ne urcam in masina si sa gonim prin fumul gros si zecile de trasoare luminoase multicolore care formau manunchiuri ca pinza de paianjen in fata noastra. Evadam in tromba catre Grand Baie via Port Louis.

Mai aveam doua ore pina ce venea revelionul dupa ora Romaniei si trebuia sa gasim un club unde sa bem sampania pina uitam de ce ne adunasem, unde sa dansam tot restul acelei noptii.
Data viitoare, va spun neaparat ce s-a intimplat pina in zori :)

vineri, 6 martie 2009

Povesti din Mauritius - Intilnirea cu Ziad

Am facut o prostie. Am mers la o bere si la plecare am uitat aparatul de fotografiat pe spatarul scaunului. Ne-am intors dupa o jumatate de ora si-am intrebat ospatarul de obiectul in cauza. A ridicat din umeri. Tocmai pierdusem citiva giga de fotografii din primele saptamini de sedere in Mauritius.
Asa incit a trebuit sa mergem intr-un magazin de electronice ca sa ne luam un nou aparat foto. Fiind nehotariti asupra modelului si marcii de cumparat, ma ciorovaiam cu Valentina in mijlocul magazinului. Vorbeam fara sfiala, convinsi ca nimeni nu intelege ce vorbim. Un vinzator se tinea scai de noi si-ntr-o franceza stricata ne prezenta marfa vorbind de parametri tehnici. Ne facea fotografii, ni le arata, era clar ca nu vom pleca de-acolo fara sa cumparam.
Si de-odata auzim in spatele nostru in cea mai pura ardeleneasca existenta pe lume urmatoarele cuvinte: "No, servus! Ce faceti, va ajut cu ceva?". Reactia a fost sa dau sa fug... Cum dracu' sa-si inchipuie cineva ca la 11.000 de km de Romania dai de-un ardelean cind rari erau si albii europeni. Cind ne-am intors spre personajul respectiv, sa murim pe loc: nu ne vorbea un roman ci un mauritian. Cred c-aveam ochii scosi din cap de mirare si in zapaceala momentului am uitat sigur sa spun cum ma cheama cind omul s-a prezentat a fi ZIAD.
Terminase Facultatea de Medicina din Cluj in urma cu un an si revenise in Mauritius.
Era obosit mort. Lucra intr-un spital ca medic generalist in chirurgie si venea dupa o garda de 27 de ore. Venise pentru mici cumparaturi si auzise vorbe romanesti. Nu a ezitat sa ne abordeze. Si bine a facut pentru ca am ramas prieteni pe viata. Imi aduc aminte ca Valentina avea o problema de sanatate. I-a vorbit despre asta tinarului medic si acesta i-a eliberat o reteta cu ajutorul careia am putut sa cumparam antibioticele necesare de la farmacie.
Aparitia lui avea ceva dintr-o poveste, era una din intimplarile minunate care sint foarte rare in viata. A venit intr-unul din momentele in care simti ca nimic si nimeni nu te poate scoate din incurcaturi.
O duceam greu cu serviciul, eram mega-obositi si stresati, inca nu ne adaptasem la clima si la mentalitatea localnicilor, multe nu le intelegeam, eram ca pierduti in mijlocul Oceanului Indian si dezabuzati.
Informatiile despre oamenii de-acolo ne veneau distorsionat, dintr-o singura sursa: de la sefa frantuzoaica care desi locuia acolo de citiva ani nu reusise sa le inteleaga adevaratele resorturi sufletesti. Uneori, ii vorbea de rau si-i vedeam si noi in aceleasi culori.
Pina in momentul ala parea ca traim intr-un mediu ostil si inca nu ne desprisesem de felul romanesc de a gindi. Datoram mare parte din descoperirea Paradisului acestui om. Intilnit intr-un magazin de electronice intr-o dimineata banala de simbata.
Nu-mi pare rau de aparatul de fotografiat SONY pe care-l pierdusem.

Impreuna cu Ziad am inceput sa colindam insula, am inteles din secretele gindirii si filosofiei de viata ale mauritianului obisnuit. Am invatat ca tara aceea nu inseamna numai plaje si hoteluri de lux si ca a o explora pe indelete devine o pasiune nemaintilnita.

Zilele de week end petrecute cu acest mare prieten, omenos si dezinteresat, n-au de ce sa fie uitate. Si sa mai stiti ceva: iubirea lui pentru Cluj, pentru prietenii lui de-acolo si pentru tara mea natala m-au facut sa apreciez la adevarata ei valoare Romania. Acest om afirma des ca el se revendica a fi ardelean si roman. Ziad asculta muzica romaneasca, asculta radiouri romanesti care emiteau pe internet, stia bine cine-i Funar si Boc. Acest clujean mauritian spunea: "Eu urasc manelele!".
De-aceea, el merita respect cu prisosinta.

In urmatoarea postare o sa va povestesc despre un Revelion mauritian cum numai in romane exista.

luni, 2 martie 2009

Obiective turistice in Mauritius- Casela Bird Park 3

Turismul in Mauritius nu inseamna numai zilele de plaja. Daca vrei sa colinzi prin imprejurimi, faci rost de o harta turistica de la receptia hotelului unde esti cazat, inchiriezi un autoturism pe bani putini si mergi dintr-un punct in altul al tarii ajutat fiind si de reteaua de sosele foarte bine dezvoltata. A face turism in Mauritius este ceva special si neasteptat pentru cei carora nu le place sa stea intr-un loc si care vor sa vada cite ceva nou in fiecare moment.
Poze cu pasarile din Casela Bird Park. Acestea se plimba liber prin gradina si pe terasa restaurantului din incinta spre deliciul copiilor.
Mauritius - turism (Casela Bird Park)Mauritius - turism (Casela Bird Park)
Mauritius - turism (Casela Bird Park)
Mauritius - turism (Casela Bird Park)Mauritius - Turism (Casela Bird Park)