"Eu am avut noroc!".
Acestea sint cuvintele care-mi vin in minte in destulele momente in care ma confrunt cu penibilul trai din agitatul Bucuresti.
Am avut sansa sa traiesc citeva luni din viata mea intr-un loc in care timpul opreste deasupra capetelor muritorilor pentru a le sopti ca minunea exista si ca a fost construita de Dumnezeu de jur-imprejurul lor atita cit ochii puteau cuprinde.
Timpul nemuririi avea statie pe o mica insula din Oceanul Indian, un pic mai la est de mai cunoscuta insula Madagascar.
Va fi povestea unui tarim de poveste si vreau sa-mi fiti partasi la fericirea de a fi aflat ca Dumnezeu are cel putin un loc unde-si trage sufletul pe lumea asta: Mauritius.
ma bucur sa vad blogul tau, e mai simplu asa decat sa stam pe messenger si sa-mi povestesti cum a fost in mauritius :)
RăspundețiȘtergeresper sa intre comentariul asta...
Iaca, a intrat! Ce sper eu mult, este sa treaca repede criza asta economica si sa mearga acolo si alti romani in afara Mihaela Radulescu, oameni care sa-mi spuna ca exista Edenul!
RăspundețiȘtergere"Iaca" ca am avut si noi ocazia sa vedem Raiul. Pacat ca am descoperit blogul dupa ce ne-am intors. Poze, relatari fantastice...
RăspundețiȘtergereFelicitari!!! (ma refeream la blog)
Am facut si noi "vreo" cateva poze, sper sa iti placa.
http://picasaweb.google.com/SabinaDan11/HoneyMoonMauritius#