Poveste

Plimbare prin padurea de linga litoral (Mauritius-ul salbatic)

Ce pacat ca, intr-o zi, aceasta superba fauna marina va disparea din cauza poluarii Terrei!

Un crab deghizat intr-o scoica

Fusese demult ceva ce localnicii povestesc in soapta de teama, poate, de a nu fi auziti de niscai spirite rele.

Se facea ca undeva, intr-un colt de India, intr-o seara necugetata si ploioasa, un calator sa fi povestit ca, dincolo de marile cele mari si de tarile cele bogate, era o tara cit o nuca, plutind parca intre nori si valuri si ca acolo se coceau poamele de la sine, ca vanturile erau calme si calde cand era frig si racoroase si binefacatoare cand era cald. Spunea ca acolo te poti ascunde oriunde te-ai afla, ca animalele iti mananca din palma, ca nu exista armata si politie, ca nu exista dregatori si hoti, ca daca stai intins pe plaja nu se poate sa nu ti se faca dor de-a fi nemuritor si mai spunea ca poezia nu mai are niciun rost sa fie scrisa pentru ca ar suna prea artificial. Mark Twain a dat nastere unui truism folosit de toate site-urile de turism:" You gather the idea that Mauritius was made first, and then heaven; and that Heaven has copied after Mauritius" si-avea nu mai multa dreptate decit cel care ar afirma ca iarba creste mai repede dupa o ploaie de vara.

Ce ramine intotdeauna nepovestit de-acolo este cu siguranta cea mai frumoasa poveste din lume pentru ca nu totul poate incapea in ceea ce noi numim verbe.