"Astia-s creolii, ma?"

"Allo, ki manyer? korek?". In receptia hotelului, un personaj grasoi, cu ochii bulbucati si vineti imi zimbea. Era receptionerul dar nu se vedea pe el ca era la munca. Spusese ce spusese de manierele mele si parea ca profita de starea mea de uluiala ca sa ma ia la intrebari. Ne vazuse pasapoartele cind veniseram, noua ne era foame de stateam in picioare mai sa cadem iar acum trebuia sa-l lamurim cum e cu Romania si de ce am venit aici. Eram atit de nerabdatori sa vedem la lumina zilei unde nimerisem si ce era prin preajma incit l-am lasat nelamurit. Am vazut cum se numea hotelul: Gold Crest. Avea bucatarie cu specific indian si de-aia mirosea in hotel numai a curry si a briani ( o sa explic la momentul oportun ce era cu felul asta de mincare). Curtea interioara a hotelului era frumos amenajata insa si-acolo mirosea de te traznea. La iesire, atmosfera de iarmaroc. Linga hotel, piata...Acum imi dadeam seama de ce nu dormisem cum trebuia, de ce ma perpelisem si visasem urit. Era asa un festival de claxoane, de larma si de zbierete incit surd sa fii si tot auzeai. Se vindeau pe linga mincare, haine, genti si alte nimicuri puternic colorate si exotice. Incepeam sa-mi dau seama ca eram prizonier intr-o lume pe care n-o pricepeam. Nu-mi venea sa cred ca multe destinatii de lux ale agentiilor de turism din lumea larga aveau in virf de lista tara asta de marimea judetului Calarasi. Nu eram pregatiti pentru revelatie... Pentru ca daca as fi venit cu lectiile facute, as fi inteles ca receptionerul cind spusese "allo, ki manyer? korek?", voia sa insemne, de fapt, "salut, ce faceti?" si nu as mai fi fost suparat pe el :) Era un mesaj prietenos si nu-si daduse seama ca habar nu aveam de existenta acestei limbi: creola mauritiana de care acum mi-e atit de dor. Sper sa-mi adun gindurile si sa povestesc de Cyber City, locul unde am muncit atita amar de vreme si despre care cred ca este o minune a arhitecturii moderne.