Cu bastonul prin Paradis

Vrei- nu vrei iti arunci toate lucrurile comune si stereotipurile deprinse in atitia ani de viata si-ti spui ca nu numai ospitalitatea romanului este proverbiala. La inceput, iti dai seama ca esti privit insistent, cu oarece suspiciune, doar pentru ca esti alb dar nu pricepi de ce atunci cind spui ca esti roman si nu francez oamenii respira usurati si esti privit cu mai multa incredere si cu bunavointa. Nu intelegi de ce e atita pace in jur si de ce romanii lor nu-i dusmanesc pe ungurii lor, de ce atitea rase si atitea religii pot coexista in liniste.
Nu intelegi de ce ticul tau de a-ti supraveghea geanta atunci cind urci intr-un autobuz aglomerat este un gest de prisos si jignitor pentru cei in vecinatatea carora te afli. Abia atunci te prinzi de ce noi, romanii, sintem atit de bolnavi de nervi si suspiciosi. Pentru ca noi nu avem cultul prezumptiei de nevinovatie.
In putine vorbe, plonjezi intr-o lume care este facuta pentru, mai degraba, inocenta si buna cuviinta. Obisnuit asa, iti cauti dusmanul cu sirg si te apuca mincarimea ca nu-l gasesti. La ce bun sa fii pregatit pentru ce-i mai rau cind undeva exista bine cu nemiluita? La ce bun educatia noastra defensiva cind a fi ceea ce esti, este cel mai bun lucru intimplabil? Lipsa de autenticitate e un pacat. Starea de a fi si de-a afirma ca esti roman era confortabila si m-am bucurat de asta.
Provocarea starii de lupta si de razboi m-ar fi afundat in ridicol si am slabit garda; m-am relaxat si mi-am facut prieteni.
Doar pentru a ne da seama de amalgamul din insula enumar limbile utilizate: engleza, franceza, creola, bhojpuri, hindi, tamila, telegu, hurdu si hakka.