Faceți căutări pe acest blog

luni, 2 februarie 2009

Soferul de taxi
























Pe culoarul de iesire spre sala unde eram asteptati de un sofer de taxi pentru a fi dusi la hotel, am vazut ca trebuia platita o taxa "de intrare" in Mauritius in valoare de nu stiu citi euro. Eram atit de obosit incit nu am reactionat si am trecut de respectivul ghiseu fara sa-mi intorc capul si am zimbit cind mi-am dat seama ca nimeni nu ma tragea de mineca sa merg sa platesc.
Ne-am vazut de drum si la iesire, un carton (pe care erau scrise numele noastre) tinut de un sofer tuciuriu ne-a trezit instantaneu. Vorbea o franceza cu un accent greu de identificat si ne-a luat un timp pina am inceput sa intelegem ce voia sa spuna.
Am facut prima oara cunostinta cu acea curiozitate simpatica mauritiana. Parca era invatata pe dinafara la scoala ploaia de intrebari la care am fost supusi pe durata intregului drum de 60 de km de la aeroportul din Mahebourg pina in orasul unde urma sa traim: Quatre Bornes. Ne intreba unde este Romania in Europa. Cunostea tarile mai mari, precum: Franta, Marea Britanie, Germania si Rusia. Ne-a fost usor sa-i spunem ca sintem de undeva de linga granita cu Rusia. A trebuit sa-i explicam de ce Marea Neagra nu este atit de neagra pe cit si-o inchipuia el. Stia ca noi ne ucisesem conducatorul comunist acum ceva ani dar nu stia ce e ala comunism. I-am dat exemple care nu l-au lamurit. Parea ca se adincea in mirare si-i era greu sa creada ce-i spuneam. Nu-mi pare rau ca l-am lasat cu intrebari. De ce? Pentru ca in tot timpul asta noi nu am avut cind sa-l intrebam ce e cu insula lui.
Aruncam cite-o privire pe geamul masinii, mi se parea ciudat ca stateam in stinga soferului, vedeam cimpuri intinse de trestie si niste munti cu virfuri ciudate, am vazut case fara acoperisuri si palmieri, nu mi se parea mare sfiriiala de tara, eram dezamagit. Ajunsesem undeva unde mi se parea ca este la tara la noi. Nimic deosebit si intristator de banal. Unde mai pui ca hotelul la care ne-a dus semana izbitor cu o cladire parasita. Ne-am instalat in camera, am strimbat din nas la vederea baii dar ne era asa de somn incit dusi am fost de la ora 9 pina pe la 14 cind am fost treziti de soneria telefonului. Incepea o relatie ciudata cu un loc de pe lumea asta de a carei influenta, in restul vietii, nu ai cum scapa.

5 comentarii:

  1. devine palpitant! astept episodul urmator.

    RăspundețiȘtergere
  2. Interesant....inedita tema (pentru mine) cel putin, succes pe mai departe..the show must go on!

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte interesanta povestirea, astept cu nerabdare continuarea si cat mai multe fotografii.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pentru Michoulina ,special de la mine,nemuritorul,mereu tanarul si neastamparatul ..draaaaagos eleeeeeeegaaaaantuul,continua povestirea c-altfel pamantu' sa nu-ti odihneasca talpile,aerul sa nu-ti racoreasca plamanii si apa sa nu-ti potoleasca setea ..Cristic ..cu tine vorbeam!

    RăspundețiȘtergere
  5. eu nu am platit nici o taxa... dupa ce m`a enervat idiotu` de la check-out cu intrebarea lui... "Romania se afla in E.U.??????" ... sa mai platesc si taxe...hmmm not really...

    RăspundețiȘtergere

Comenteaza aici